Citim
într-o Strategie până în anul 2020 următoarele (atenţie! am schimbat, după
bunul nostru plac, un singur cuvânt, în loc de germană am scris peste
tot… română):
„1. Limba
română este limba noastră maternă,
cel mai important element al identităţii noastre şi simbol al unităţii
poporului nostru. Avem dreptul la folosirea limbii noastre materne, dar suntem
şi obligaţi să facem tot posibilul ca limba română
să fie tot mai răspândită şi folosită cât mai natural. În acest scop, încurajăm
folosirea conştientă a limbii române
în viaţa publică, la evenimentele comunităţii noastre vorbim în limba română, precum şi în comunicarea noastră
de zi cu zi. Considerăm că limba română
are o deosebită importanţă în viaţa noastră bisericească. Suntem preocupaţi de
păstrarea graiurilor româneşti din
Ungaria şi transmiterea lor pentru tinerele generaţii.
2. Românii din Ungaria se vor putea menţine
şi întări ca şi comunitate doar dacă vor dispune de un sistem organizaţional
operativ şi activ. Suntem mândri de faptul că în sutele de asociaţii lucrează
mii de persoane pentru păstrarea, dezvoltarea şi transmiterea valorilor şi
tradiţiilor noastre culturale. Acordăm o atenţie deosebită ajutorării lor,
perfecţionării şi informării conducătorilor şi membrilor acestor asociaţii. În
cele peste 400 de autoguvernări de naţionalitate română considerăm o sarcină specială reprezentarea intereselor şi
protecţia acestor asociaţii civile.
3. Viitorul
nostru poate fi asigurat cel mai sigur printr-un sistem instituţional propriu.
În ultimii 20 de ani am depus un efort sporit pentru înfiinţarea şi organizarea
în reţea a unui sistem instituţional cu administrare proprie. Ne bucurăm că tot
mai multe autoguvernări româneşti
devin administratori de instituţii. Este interesul şi sarcina noastră
primordială dezvoltarea programului nostru educaţional «Rădăcini şi aripi».
Instituţiile noastre sunt deschise şi ghidate după valori europene. Tinerele
generaţii se leagă strâns, prin aceste instituţii, de regiunile lingvistice româneşti.
4. La
întărirea conştiinţei noastre de unitate contribuie în mare măsură utilizarea
simbolurilor proprii şi a limbii noastre materne. Să fie de datoria noastră,
care se înţelege de la sine, că la evenimentele, sărbătorile noastre vorbim româneşte, cântăm imnul românilor, afişăm drapelul românesc. Încurajăm părinţii să dea nume
româneşti copiilor lor. Valorificăm
portul popular românesc şi ajutăm protejarea
acestuia. Ne bucurăm că la evenimentele şi sărbătorile noastre vedem tot mai
des tineri îmbrăcaţi în portul nostru popular.”
Acest
text l-am tradus în română din Strategia până în 2020 a Autoguvernării pe Ţară
a Germanilor din Ungaria, care şi-a stabilit încă din Preambulum care îi sunt
principiile de bază în activitate: limba maternă, unitatea comunităţii, un
sistem instituţional solid, simbolurile naţionale, etc. La o conferinţă organizată
recent de slovacii din Bichişciaba despre valorile naţionalităţilor din ţară, o
doamnă germană a prezentat pe scurt această strategie, la care o comisie de
specialişti germani a lucrat mai bine de un an. Pentru toate autoguvernările şi
asociaţiile germanilor din Ungaria această strategie cuprinde planul de acţiune
pentru următorii trei ani în principalele domenii, cum sunt viaţa politică,
instructiv-educativă, cultură, tineret, media.
Norocul
nostru, al celorlalte naţionalităţi, este că nemţii şi-au întocmit această
strategie în două limbi, în germană şi în maghiară, aşa că avem de unde a ne
inspira şi noi, românii, dacă vreodată ne-ar bate gândul să ne aşezăm cu toţii
la o masă ca să discutăm despre viitorul comunităţii noastre. Un viitor românesc
care, deocamdată, este extrem de nesigur.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu