„Noi încercăm să ne armonizăm cu voia Lui…” - Interviu cu noul pastor al credincioşilor baptişti din Chitighaz

La Biserica Baptistă din Chitighaz a avut loc sâmbătă, 25 martie, serviciul de instalare a unui nou păstor. A fost investit de conducător al acestei comunităţi creştine bilingve Füstös Gyula, originar din Oradea, care în viitor va vesti Cuvântul Domnului şi în limba română pentru credincioşii din Chitighaz. Domnia sa care vine la Chitighaz de la Hajdúböszörmény, unde a slujit în ultimii ani. Serviciul de instalare s-a desfășurat în prezența unei biserici pline de credincioși, la eveniment participând atât credincioşii adunării, cât şi mulţi invitaţi, pastori ai celorlalte confesiuni din localitate și pastori ai bisericilor baptiste din localităţile din Regiunea Crişurilor. Serviciul a fost onorat şi de prezenţa Consulului General al României la Jula, Florin Vasiloni. În urmă cu două decenii, Füstös Gyula a propovăduit deja o dată Cuvântul Domnului în localitatea bichişeană.


– Cu douăzeci și patru de ani în urmă ne-am mutat în Ungaria și am trăit în Mișcolț. Nu știu cum s-a întâmplat că fostul păstor m-a invitat cu câțiva ani în urmă la Chitighaz și atunci am venit pentru prima dată aici, știind că aici sunt și români. Îmi aduc aminte de atunci cum era biserica, cum a sunat fanfara, cum am stat în spatele amvonului. Am amintiri plăcute de la acea întâlnire și am păstrat-o în inimă mulți ani. După mai mulți ani, după ce am spus da la biserica din Hajdúböszörmény, unde am fost păstor, am primit o nouă invitație la biserica din Chitighaz, de la pastorul intermediar de atunci, să vin să ne cunoaștem cu chitighăzenii și să fiu pastor la Chitighaz. Atunci am spus că aș fi acceptat cu cea mai mare plăcere însă am spus deja la Hajdúböszörmény un „da”, care nu se mai poate revoca. Au trecut opt ani și jumătate de atunci. Am fost foarte bine acolo, m-am înțeles foarte bine cu credicioșii din biserică și am primit o nouă invitație la Chitighaz fără să știe păstorul de aici de cele amintite mai sus. Am venit cu inima deschisă aici și pe undeva, în adâncul inimii mele, deja a pornit o schimbare. Am început cumva să mă armonizez cu situația de-aici și cu toate că m-am simțit foarte bine la Hajdúböszörmény și cu toate că am avut foarte multe lucruri începute și trebuiau finalizate, am fost sigur în primele două săptămâni după ce mi s-a propus să vin aici că voi zice „da”. Noi ascultăm, în primul rând de Dumnezeu, și încercăm să ne armonizăm cu voia Lui. Această voie am simțit-o cum îmi crește în inimă tot mai mult. Așa s-a întâmplat că în scurt timp am spus „da” Chitighazului.
A avut vreun rol în decizia dumneavoastră faptul că localitatea Chitighaz este mică și oamenii se cunosc între ei?
– Cred că da. Când am fost tânăr și am locuit în Oradea, oraș mare cu 200 de mii de locuitori, îmi plăcea să cutreier toate străzile orașului cu bicicleta, am umblat foarte mult. Pe urmă au trecut decenii, am locuit într-o suburbie a Mișcolțului, apoi într-o suburbie la Pécs și Dobrițân, peste tot în orașe mari, unde m-am simțit bine, dar cu trecerea vremii, am împlinit deja 60 de ani, am ajuns la concluzia că avem nevoie de liniște. Mi s-a oferit o comună viabilă, cu oameni foarte mulți și unde după o lună de când vin aici am deja foarte multe cunoștințe.
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră faptul că printre credincioşii din această biserică sunt şi români?
– Eu cunosc bine limba română literară, am participat la mai multe adunări în limba română, și am încercat şi acasă să spun câte o rugăciune sau să predic, așa numai pentru mine, în limba română și mi-am dat seama că este foarte greu. Atunci am simțit o dorință în învăț să pot să propovăduiesc în lume și în limba română. A mai trecut de atunci vremea și mi-a venit această propunere, să vin la Chitighaz. Am retrăit atunci aceste gânduri și mi-am zis că într-o lună, două, o jumătate de an, sper să pot face față cerințelor. Citind mai mult Biblia în limba română și având aici oameni cu care să comunic mai mult în limba română voi avea un vocabular mai bogat specific propovăduirii Evangheliei și cu care să pot să stau la amvon.

Adam Bauer

Comentarii